top of page

BirthTouch: Questions and Concerns

Public·6 members

Am Ales Ca Eu Sa Plec (versuri)


Click Here https://shoxet.com/2tl8B3



Am Ales Ca Eu Sa Plec (versuri)


Cele mai frumoase colinde de Crăciun în versuri s-au păstrat în satele și comunele din România. Cântate mai ales de copii sau de grupurile de tineri, colindele sunt un simbol al vestirii Nașterii Domnului Iisus Hristos.


57 Spre(ACV) seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus. 58 El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. 59 Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in 60 şi l-a(ACW) pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat. 61 Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi şedeau în faţa mormântului.


La început am mers la terapie individuală peste jumătate de an. Aveam ședințe săptămânale. Apoi la două săptămâni. Apoi, pe măsură ce făceam ordine prin mine, mergeam la nevoie, când ceva mă copleșea și nu găseam soluțiile de a merge mai departe. Treptat am început și terapia de grup. Workshopurile de terapie au urmat. La fel și evenimentele pe teme de psihologie. La fel și dorința de a citi tot mai mult despre creierul uman. Despre creierul meu. De la restructurarea cognitivă de la începutul terapiei am ajuns, treptat la curiozitatea de mă cunoaște îndeaproape și mai ales, la dorința de a vindeca rănile ce mă opreau din a-mi trăi viața cum simțeam, cum visam, dar nu găseam curajul ori resursele pentru a o face realitate. De la a vindeca trecutul am ajuns la a trăi prezentul și a vedea un viitor luminos, orice ar fi venit peste mine. Nu a fost ușor pentru că învățasem atât de bine să mă ascund!


În UE, România se bate la ultimul loc pentru salariul minim cu Bulgaria. De la începutul anului, minimum pe economie s-a făcut 1 450 de lei. Din vorbe, da. Dar, de exemplu, dacă te angajezi la o fabrică de textile din nordul Moldovei, poți să zici mersi dacă pleci acasă lunar cu 1 000 de lei şi ceva bonuri de masă.


Se vorbește de ani buni de lipsa personalului calificat. Ceea ce-i real. Oamenii ăștia au plecat să muncească pe bani mult mai mulți în țările vestice. O parte bună din ei chiar în Germania. O țară care-i în top la rata scăzută de absolvenți de studii superioare, dar c-o mentalitate sănătoasă și cea mai puternică economie din Europa. N-ar strica să copiem exemplul care deja are succes, nu să facem pe originalii încercând să creăm altceva.


Din start, mediul rural pleacă c-un handicap major. De la drumuri neasfaltate, grădiniţe şi şcoli cu pereţi mucegăiţi şi crăpaţi, ori lipsă de căldură sau apă, până la wc-ul din fundul curţii. Echivalentul lipsei de educaţie şi a joburilor. De acolo, până la asistarea socială sau şomaj e un pas atât de mic. Mai ales că procentul tinerilor şomeri români provin în mare parte din mediul rural.


Buna seara. Nu sunt mama, dar sunt un copil care a crescut intr-o atmosfera precum cea descrisa. In fiecare zi imi doream ca mama sa ne ia si sa plece cu noi. Nu mai suportam certurile, injuraturile si toata acea atmosfera urata. Nu s-a intamplat asa, am ramas in continuare cu ambii parinti. Nu stiu daca a fost mai bibe sau mai putin bine. Dar stiu ca acum sunt un adult care printe altele, ma tem teribil de certuri; pur si simplu nu le suport. Sunt acuzata ca nu stiu sa-mi sustin punctul de vedere, acesta fiind motivul pentru care nu-mi plac confruntarile. Dar, la fel ca in orice situatie, cine nu trece prin acele momente, nu poate intelege. Va aflati intr-un moment dificil, cu o decizie dificila de luat. Nu exista o reteta; iar eu v-am impartasit cateva ganduri. Mult succes si mult ajutor Divin!


incercati consiliere, vacante fara copii, sport, plimbari singuri in jurul blocului. poate ar trebui sa ii trimiti si lui textul asta. copiii complica mult lucrurile, ei sunt de multe ori sursa oboselii, a stresului si a discutiilor, chiar daca fara stirea si voia lor. pentru ca o relatie sa mearga trebuie sa va doriti foarte mult asta, amandoi. si mai trebuie sa fi plecat la drum cu un capital masiv de iubire, pentru ca rutina crsterii copiilor erodeaza si pasiune si amor si tot ce mai e bun prin casa. nu cred ca ti-ar fi mai bine singura, decat daca rezolvi toate probleme in prealabil: casa, job, prieteni/grup de sprijin. te imbratisez cu mult drag


buna,sunt în aceeași situație(divorțată,dar împreună cu el,3 copiii,băiat de 13 ani și fata și băiat de 6 ani)situația nu e chiar roza in casa.Nu bea dar are momente de furie cu cel mare .Nu as vrea sa plec,dar nici nu știu dacă să rămân .Suntem colegi la locul de munk,prieteni comuni


3. e nevoie de mult lucru cu tine, acum mama, cat si cu partenerul ales, impreuna la un consilier, psiholog, in a invata cum sa rupi harta mentala invatata. Altfel, ajungem ca mama si ca tata, iar copiii nostri vor ajunge la fel ca noi.


Buna Ileana .am citit povestea ta si cumva se aseamana cu cea a fiului meu doar ca eu cand el avea 18 ani am pus punct .cu siguranta trebuia sa o fac mai demult dar am zis sa nu il iau din mediul lui scolar apoi la liceu .este un tanar de 20 ani acum .A fost mai emotiv mai tacut poate din cauza la ceea ce vedea si auzea .imi pare rau ca nu am cerut sprijinul unui specialist pt ca si acum este inchis in el cu greu imi spune ce isi doreste .sau ce vrea .este un copil tacut ii place sa stea singur nu sta sa povesteasca .divortul a fost acum 2 ani iar intre timp eu mi.am refacut viata dar atunci cand am vazut ca se infiripa ceva intre mine si actualul l.am intrebat daca este de acord daca ma vrea sa am aceasta relatie .si mi.a spus ca da vrea sa ma vada fericita .MA DOARE SUFLETUL PT CA IL IUBESC pe fiul meu nespus si sufar cand vad ca este asa . Este la factate la automatica si informatica aplicata .iar la sfarsit de sapt se duce la mama mea .(eu sunt plecata )iar mama imi spune mereu ca nu comunica ca vorbeste mai rastit .nu stiu astea sa fie urmarile la ceea ce a vazut si a trait pana la 18 ani .as vrea sa imi spuneti parerea dvs .va multumesc


Eu zic ca in primul rand trebuie sa incercati sa rezolvati problemele cu care va confruntati. Discuta cu el si daca si el isi doreste o rezolvare, cautati ajutor specializat. Copiilor cu siguranta nu le este bine intr-un astfel de mediu, insa nu cred ca vor fi deloc fericiti daca va despartiti, ei au mare nevoie si de tata. Eu am vazut asta pe baietelul meu, cand a lipsit sotul meu 2 saptamani, fiind plecat in alta tara. Copiii merita o familie unita, dar linistita si fericita si voi ar trebui sa luptati sa ajungeti acolo.


Cand eu eram foarte mica, Mama mea a ales sa divorteze si sa ma cresca singura, cu toate implicatiile emotionale si finaciare aduse de separare. Cat de mult o felicit pentru decizia facuta, asta nu pot exprima in cuvinte! M-a invatat astfel, pe langa altele, ce inseamna respectul de sine! Alte prietene au crescut alaturi de parinti care nu se intelegeau deloc si ii invinovatesc pe acestia, ca nu au avut curajul sa divorteze la momentul potrivit.


Nu ma mai lungesc si eu ca s-au spus toate cate trebuiau si si pe deasupra. Eu cred ca o mama nefericita si un tata la fel nu vor putea sa isi faca nici copiii fericiti. Nu uita ca acesti copii vor pleca, mai devreme sau mai tarziu, de acasa. Si ramaneti voi doi. Acum e vorba despre voi, nu despre copii.


mi-au trebuit 3 ani de terapie ca sa ii pot ierta (la 23 de ani). a trebuit sa traiesc 2 ani in alta tara, singura, ca sa accept ca mi-as dori sa ii vad si ca undeva, candva, ii mai vreau ca parte din familia mea. pe tata l-am iertat cam cu 8 luni inainte sa moara, bolnav, cand am venit acasa sa petrec cat i-a mai ramas din viata cu el (stiam ca poate muri oricand, si am inteles ca o sa imi doresc candva sa fii fost langa el) a mai trait 8 luni, in care nu ne-am certat, ne-am acceptat asa cum eram, a murit in bratele mele, in 10 minute, si i-am fost recunoscatoare lui Dumnezeu ca m-a sa fiu acolo, ca am fost acasa, ca nu a murit singur (am fost plecata de dimineata cu actualul sot sa rezolvam diverse, ne-am intors acasa seara la 9, am gatit, am cinat toti 3 impreuna veseli si glumeti, si cand noi strangeam masa, tata a cazut la pamant si a murit inainte sa ajunga ambulanta. parca ne asteptase sa venim acasa sa puem avea inca o ora impreuna) fratele meu, care nu na putut uita si ierta certurile alor mei, care nu l-a cautat pe tata cu anii, acum nu se poate ierta ca nu l-a vazut inainte sa moara. nu as vrea sa fiu in locul lui.


daca as fii in locul tau, as incerca sa salvez relatie prin toate mijloacele, dar sa o salvez, sa fie pace si armonie. daca nu se poate si nu se poate as prefera sa isi petraca cat mai mult timp SI cu tatal lor, dar sa aiba parinti fericiti, chiar si separati, decat sa asiste la jigniri, amenintari, ostilitate, nefericire. si mai ales, le-as explica foarte clar ca ei, copii, nu sunt responsabili si vinovati de nefericirea parintilor, de relatia dintre ei. si nu le-as spune niciodata nici in gluma ca m-am sacrificat de dragul lor. multa intelepciune iti doresc


Tu chiar nu vezi că ai genetic ceea ce ai avut în familie adică comportamentul tau coincide cu al mamei tale si daca pleci ce se schimbă treieste cu el da nu-i da importanta ca și cum nu ai trai cu el nu-i da de mâncare nu-i da alta nu vorbi cu el fii că în operație numai cu grijile tale in rest vezi ce se va primi


Totul a inceput acum 7 ani.Am cunoscut-o pe sotia mea prin cineva apropiat.Ea era casatorita,avea o fetita de 2 ani jumate.Nu se mai intelegea cu sotul ,se despartisera.Am placut-o din prima clipa si le-am iubit pe amandoua de la inceput.Am decis sa avem o relatie.Ne-am dorit amandoi inca un copil.Ea visa la nunta.Eram saraci,m-am zbatut din rasputeri si atunci cand ea a ramas insarcinata ,am facut si nunta.S-a nascut si cea mica.Sotia mea era disperata sa petrecem timp impreuna.La toaleta,cand dormea,in orice moment ma vroia langa ea.Nu aveam pic de timp doar pt mine era ca o obsesie pt ea.De cand s-a nascut cea mica,pe plan sexual am devenit mai indepartati,ea nu mai simtea nevoia asa des sa facem dragoste.Ne mai certam,dar era bine.Apoi am prins un contract in straintate,eram fericiti,visam sa ne luam si noi o casa.Am zis ca ne-am jurat iubire vesnica si ca distanta nu ne v-a afecta.Dar nu a fost asa,vorbeam pe camera cel putin o ora pe zi desi eu munceam,ea imi reprosa ca nu vorbim destul,nu stiam cum sa ma impac cu timpul,era najpa.Apoi dupa o vacanta in tara ea a decis sa i-a fetele sa plece la mama ei.A avut o mica aventura,de care am aflat si dupa mai multe certuri am decis sa continuam impreuna.Dar ea a devenit din ce in ce mai rece.Cuvantul divort exista pe buzele amandourora zi de zi.Am facut sedinte separate la ppsiholog,ea a ajuns si la psihiatru.Probleme din copilarie.Cand isi lua tratamentul,vorbind la telefon,totul era mai bn,cand nu,jale.Acum suntem tot impreuna desi stiu ca nu ma mai iubeste,desi ne culcam impreuna atunci cand vin acasa,doar pt mine,in scarba destul de rar.Am reusit sa mai realizam cate ceva financiar,o masina,fetelor nu le lipseste nmk.Doar eu.La o perioada cand eu nu sunt de acord ca ea sa plece pe undeva ,sa umble,ne certam.Ea zice ca are nevoie de timp pt a sti daca continuam sau nu impreuna.Apoi i-a decizia sa continuam.Am ajuns acasa.Ii simt raceala.O simt atat de departee.O iubesc enorm,imi vine sa inebunesc.Ma gandesc din ce in ce mai des la divort.Nu stiu ce sa fac.Merita sa mai lupt Sa ii mai accept toate toanele Nush ce sa fac.Imebunesc 59ce067264






https://www.maislingua.com.br/forum/mais-linguaflix/buy-casabella-flooring

About

Welcome to the group! You can connect with other members, ge...
bottom of page